Concluzii

Refacerea morală şi spirituală a lumii este legată de ascultarea şi împlinirea Cuvantului lui Dumnezeu. Datoria şi dorinţa oricărui creştin este de a se îmbunătăţi necontenit până la « starea barbatului desăvarşit, la masura vârstei plinirii lui Hristos » (Efeseni 4, 15). Pe buna dreptate se spune ca adevaratul creştin este acela care îl imită pe Hristos, atat cât îi este cu putinţă unui om, în gând, în cuvinte şi în fapte. Creştinismul însuşi, fiind definit ca "imitarea naturii dumnezeiesti".[2]

Dacă mereu, în fiecare zi, avem constiinta ca moartea oricând poate veni, nu vom mai fi grabnici la pacat; nici stralucirile vietii nu vor putea sa ne trufeasca, nici tristetile sa ne doboare sau sa ne tulbure - si unele si altele având a se ispravi acum sau mai târziu.

Aceasta este nădejdea lui Pavel, că întru nimic nu va fi ruşinat dacă nădăjduieşte. Ai văzut cât de mare e puterea nădejdii în Dumnezeu? «Orice s-ar întâmpla, spune el, nu mă voi ruşina, adică aceia nu mă vor birui». „Ci, întru toată îndrăzneala, precum totdeauna, aşa şi acum, Hristos va fi preaslăvit în trupul meu, fie prin viaţă, fie prin moarte” (Flp 1, 20). Aceia aşteptau ca, prin cursa pe care i-o întinseseră, pe de o parte, să-l piardă pe Pavel, iar pe de alta să nimicească de tot propovăduirea lui, ca a unui strateg care era mai puternic decât ei. «Dar aceasta nu va fi, zice el, nu voi muri acum, ci precum totdeauna aşa si acum Hristos va fi preaslăvit în trupul meu».

Cum astfel? «De multe ori am fost în primejdii din cauza acelora», „ci noi, în noi înşine, ne-am socotit ca osândiţi la moarte” (2 Cor 1, 9); «însă din toate ne-a scăpat Domnul». Tot aşa si acum, Domnul se va preaslăvi în trupul meu. Dar de ce? Ca să nu creadă cineva si să zică: «dar dacă tu vei muri, Hristos nu se va preaslăvi?» «Ba da, răspunde el, şi tocmai de aceea nu am zis că nu numai viaţa Îl preaslăveşte pe Hristos, ci şi moartea». Până acum, însă, „prin viaţă” se preaslăveşte, zice el, «căci trăiesc încă, nu m-au omorât, dar chiar dacă mă vor omorî, chiar şi aşa Hristos se va preaslăvi.»

Cum? «Prin viaţă, fiindcă am scăpat de primejdii şi prin moarte, fiindcă nici chiar moartea nu m-a putut face să-L tăgăduiesc sau să mă lepăd de El, pentru că m-a înzestrat cu atâta tărie, încât m-a făcut mai puternic chiar decât moartea. Deci, pe de o parte, că m-a scăpat de primejdii, pe de alta, că m-a făcut să nu mă tem de tirania morţii. Astfel se va preaslăvi El prin viaţă şi prin moarte.»

Acestea le spune nu ca si cum ar fi trebuit să moară imediat ci, pentru ca atunci când va muri, ei să nu se tulbure. Iar că e aşa si că moartea nu-i era încă aproape - fapt care i-ar fi întristat mult - ia seama la cum se încurajează singur şi numai că nu zice «acestea le spun pentru a vă arăta că nu voi muri acum». De aceea şi adaugă mai departe: „Şi având această încredinţare ştiu că voi rămâne şi împreună voi petrece cu voi cu toţi” (Flp 1, 25).[3]

Prin moarte întelegem două lucruri: moarte fizică, adică despărţirea sufletului de trup, şi moartea duhovnicească, adică călcarea poruncilor lui Dumnezeu, care ucide şi sufletul şi trupul omului păcătos. Omul însă nu moare niciodată cu sufletul, ci numai cu trupul. Căci sufletul este creat de Dumnezeu nemuritor, fie ca ajunge în rai sau în iad, dupa faptele lui. Moarte sufletului este păcatul, dupa cuvântul: " Plata păcatului este moartea " (I Corinteni 15, 56; Iezechiel 18, 4, 20; Romani 1, 32; 6,16).

Vitalitatea arborilor şi a plantelor pledează într-un îndoit chip şi pen­tru învierea noastră. Mai întâi, legea care le readuce la viaţă fiind gene­rală, trebuie să guverneze şi destinul omului, asigurîndu-i astfel învierea. În al doilea rând, dacă înviază cele făcute spre slujba omului, cu atît mai mult trebuie să în vieze omul însuşi, oricum, spune Sfîntul Chirii: «Grâul a fost făcut pentru noi, căci pentru folosul nostru au fost făcute atât grâul cât şi celelalte seminţe şi nu pentru ele însele. Apoi, dacă cele ce au fost făcute pentru folosul nostru capătă viaţă, după ce au murit, oare, noi pentru care au fost făcute acelea, nu vom învia după ce am murit?»[4]

---

[1] H. Tristram EngelHardt jr. Fundamentele Bioteticii Crestine, trad. Mihail Neamţu, Ceza Loghin şi diac. Ioan I. Ică jr., Ed. Deisis, Sibiu, 2005.

[2] Episcopul Vasile Somesanul Sfantul Ioan Gura de Aur, Omilii la Epistola catre Filipeni a Sfantului apostol Pavel, Editura Icos, Cluj-Napoca, 1998

[3] Sfântul Ioan Gură de Aur, Omilii

[4] Pr.dr. Gheorghe Nicolae, Învaţîtura despre învoierea morţilor în Catehezele Sfântului Chirilal Ierusalimului, în ST, nr. 9-10, 1968, pag.632