Sfântul Apostol Pavel, cunoscut mai întai sub numele de Saul (cel dorit), s-a nascut la Tars, capitala provinciei Cilicia din Asia Mica, în primii ani ai erei creştine, din parinti evrei, cu buna stare materială. Ei aveau un atelier de ţesut stofe din par de capra, din care faceau mantale şi corturi pe care le vindeau.
Oraşul Tars avea scoli vestite, la care Saul a învatat bine din copilarie limba greaca, pe care a cunoscut-o mai bine decât ceilalţi Apostoli. De la parintii sai, avea dreptul de cetaţean roman. Ambele calităţi au avut mare importanţă în activitatea lui misionară.
De foarte tânăr, Saul a mers la Ierusalim, unde avea o soră, mama lui Ioan Marcu, vărul lui Barnaba, spre a se instrui in Legea mozaică la şcoala vestitului învatat rabin Gamaliel.[1]
Saul nu l-a cunoscut direct pe Hristos. În timpul activitaţii publice a Mantuitorului, el trăia la Tars, ca rabin. Auzind vestea marii mişcări produse de predica Apostolilor despre Iisus Hristos, a venit la Ierusalim, unde a devenit persecutor al creştinilor. La uciderea cu pietre a Sfântului Stefan, ucigasii şi-au pus hainele la picioarele lui Saul (Fapte, 7, 58). El pustia Biserica din Ierusalim, intrand prin case şi, tarând pe bărbaţi şi pe femei, îi ducea la temnita (Fapte 8, 3; 22, 4). Dupa împraştierea comunitatii din Ierusalim, Saul voia s-o desfiinteze pe cea din Damasc.
