Plecand din Antiohia, centrul misiunii sale, Sfantul Pavel si insotitorii sai au intreprins a treia calatorie misionara, intre anii 54-58. El a vizitat mai intai comunitatile crestine infiintate in Galatia si Frigia, apoi s-a oprit la Efes, capitala provinciei Asia Proconsulara, pentru doi ani si jumatate. La Efes, Sfantul Pavel boteaza vreo 12 ucenici de ai lui Ioan Botezatorul, punandu-si mainile peste ei si chemand puterea Duhului Sfant (Fapte 19, 3-6). Activitatea rodnica a Sfantului Pavel a provocat o mare miscare contra crestinilor, la instigatia argintarului Dimitrie, care-si vedea meseria periclitata din cauza intinderii crestinismului si a inlaturarii cultului zeilor (Fapte 19, 23-40). Dupa cum reiese din Epistola I-a catre Corinteni, Sfantul Pavel s-a luptat la Efes cu fiarele in circ (I Cor. 15, 32).
Parasind Efesul, Sfantul Pavel s-a dus in Macedonia in anul 57 si de acolo in Iliria (Rom. 15, 19), iar apoi la Corint, unde a scris Epistola catre Romani. De la Corint, trecand din nou prin Macedonia, a ajuns la Troa si Assus, apoi, ocolind Efesul, unde a avut neplaceri din cauza rascoalei argintarului Dimitrie, s-a oprit la Milet. Acolo a chemat presbiterii din Efes, de care s-a despartit cu duiosie pe tarmul marii, prevazand ca nu-i va mai vedea (Fapte 20, 1-38).
De la Milet, a plecat pe mare la Tir, Ptolemaida si Cezareea Palestinei si apoi la Ierusalim, in anul 58, ducand cu sine colecta facuta in Grecia si Macedonia pentru saracii din Ierusalim (Fapte 21, 1-17).
Cunoscand ura iudeilor fata de Pavel, Iacob cel Mic il sfatuieste sa indeplineasca un act prevazut de Legea mozaica si el suporta pretul pentru curatirea unor nazirei, care si-au ras capul. In templu, cand era sa se implineasca cele sapte zile de curatire, este recunoscut de iudeii din Asia si arestat. La interventia hiliarhului Claudius Lysias, comandantul garzii romane, Pavel este scos din mainile iudeilor si inchis in turnul Antonia. La interventia ofiterului roman i s-a ingaduit sa se apere in fata multimii infuriate si a Sinedriului. O conspiratie pusa la cale de peste 40 de iudei fanatici contra vietii lui este aflata de Ioan Marcu si comunicata comandantului. Acesta ii trimite noaptea, sub o escorta puternica la Cezareea Palestinei, unde e tinut in inchisoare doi ani, intre 58 si 60, de procuratorul Felix, cu speranta de a obtine de la Pavel o suma de bani. Iudeii din Ierusalim il urmaresc insa si acolo. Pavel se apara in fata noului procurator Porcius Festus, a regelui Irod Agripa II (47-50; + 100) si a sotiei sale, Berenice, iar in cele din urma el face apel la judecata imparatului de la Roma, in calitatea sa de cetatean roman (Fapte 21, 21-40 si cap. 22-26).
Drumul la Roma s-a facut pe mare, pe timp de toamna si iarna, in anul 60, Pavel fiind insotit de Aristarh, macedonean din Tesalonic, sub paza sutasului Iuliu, intampinand amenintarea furtunilor si a valurilor marii. Plecand din Cezareea, au trecut prin Sidon, insula Cipru, Mira Liciei, pe langa insula Creta, insula Malta, unde au suferit un naufragiu, si au ajuns la Puteoli, in Italia, in primavara anului 61, de unde au facut drumul pe jos pana la Roma, acolo fiind intampinat de crestini la Forul Apius si la locul numit Trei Taverne, a caror prezenta l-a bucurat mult. Prezenta crestinilor la Roma este o marturie evidenta ca crestinismul patrunsese in capitala Imperiului inainte ca Apostolii Petru si Pavel sa fi sosit aici.
La Roma, Sfantul Pavel s-a aflat intr-o detentie usoara, fiind inchis intr-o casa, sub paza unui soldat roman, unde avea libertatea de a primi pe oricine. Astfel, el a putut propovadui si intari crestinismul timp de doi ani (61-63) in capitala Imperiului roman (Fapte, cap. 27 si 28).
El a avut mare succes, prin predica sa noua, credinta patrunzand chiar printre slujitorii palatului imperial, cum scrie el insusi, in Epistola catre Filipeni: "Va imbratiseaza pe voi toti sfintii (crestinii), mai ales cei din casa cezarului" (Filip. 4, 22). In anul 63, Sfantul Pavel a fost eliberat din prima sa captivitate la Roma.
Faptele Apostolilor se termina in anul 63. Din Epistolele scrise de Sfantul Pavel de la Roma si din alte stiri, rezulta ca, dupa eliberarea sa in anul 63, el a intreprins noi calatorii misionare in Rasarit, in insula Creta, unde a pus episcop pe Tit, la Efes, unde a asezat episcop pe Timotei, in Grecia, la Nicopolis, in Epir, consolidand comunitatile infiintate. E posibil ca el sa fi ajuns si in Apus pana in Spania, cum dorea (Rom. 15, 24 si 28), pana la marginile Apusului, cum afirma Sfantul Clement Romanu in prima sa Epistola catre Corinteni, scrisa catre anul 96.
El a avut mare succes, prin predica sa, noua credinţă patrunzand chiar printre slujitorii palatului imperial, cum scrie el însuşi, în Epistola catre Filipeni: "Va îmbraţişează pe voi toţi sfinţii (creştinii), mai ales cei din casa cezarului" (Filip. 4, 22). În anul 63, Sfântul Pavel a fost eliberat din prima sa captivitate la Roma.
Împrejurarile sfarsitului său sunt necunoscute. Se crede că Apostolul neamurilor s-a dus din nou la Roma, unde a suferit a doua închisoare, din care n-a mai scapat şi a murit ca martir sub împaratul Nero, in anul 67. Dupa traditia crestina, el a murit în aceeaşi zi cu Sfântul Apostol Petru, 29 iunie, care a ramas până azi ziua sarbătoririi lor. Alti istorici cred că între moartea martirică a celor doi Apostoli e o diferenţă de un an, Sfântul Petru murind în anul 66.
Sfântul Apostol Pavel a fost îngropat pe calea Ostia, la Roma, unde secole de-a randul pelerinii creştini vin sa se închine la mormântul sau (Fer. Ieronim, De vir. III., 5). Mai târziu, pe locul mormântului său s-a ridicat basilica Santo Paulo fuori-le-mura = Sfântul Pavel dinafara de ziduri.
Meritele Sfântului Apostol Pavel sunt considerabile pentru răspândirea creştinismului. Prin misiunea lui printre neamuri el a răspândit creştinismul mai ales in lumea greco-romană şi l-a întărit la Roma, în centrul Imperiului roman. Dupa Sfantul Evanghelist Ioan, el este cel mai însemnat scriitor şi gânditor dintre Apostoli. Prin activitatea sa misionară printre neamuri, el a eliberat crestinişmul de servitutea Legii mozaice şi a asigurat propovăduirea lui universala.[1]
5 comments:
Voia noastra legatie testamentara la popa , ramane la mine mama si tata bunicii unchiului dupa immormantarea noastra parafat sigilat 1900-vesnic.
Avem inseriat pe caporalul din Muscel pe actele de identitate si livrete militare eu, cu toate rudele peste 93%,1500-vesnic.Sintem inrolati in Fortele U.M Muscel [sa stiim] au afacerile noastre gratuite multiplicate vesnic.
Au Frateriile politice de femei si barbati credinta mea reala[iscalesc sa fie ai lor chitanta],marturi faptic vii,cele reale de 7/13 corect arian sovietic semper viva nota Bene vesnic.
Au oamenii lemnul meu Avraamic cu visul Cartii sunet iscalesc chitanta sa fie al lor 1900-vesnic [jur pe sf Ion vasc vesnic].
Are sfantul Pavel visul Cartii mele sunete vesnic lemnul meu Avraamic iscalesc chitanta sa fie al lui 1900-vesnic.
Post a Comment